Biserica “Sf. Nicolae” din Moreni se află situată în partea de miazăzi a şoselei comunale – Ţuţora – Moreni – Prisăcani – Măcăreşti, fiind aşezată în mijlocul satului. Intrarea în curtea bisericii se face direct din şoseaua principală, printr-o poartă de fier, fiind întâmpinaţi, pe partea dreaptă a aleii, de o fântână cu icoana Mântuitorului, donată de Fam. Moscu Ioan, Liliana şi Alexandru în anul 2001. Imediat, pe aceeaşi parte cu fântâna se înalţă Monunentul Eroilor neamului, ridicat în anul 1990. Curtea bisericii acoperită cu iarbă şi presărată cu lespezi funerare de piatră amintesc că pe vremuri a fost aici cimitirul satului; cam în partea de Sud-Vest a bisericii pe o asemenea lespede citim: ”Sub această piatră odihneşte robul lui Dumnezeu Alexandru Derţu, în etate de 24 de ani, seminaristul Absal Vitu in Seminaria Centrala şi răposatu la 1864 februarie 22 Dumnezeu să ierte”.
Istoria începutului acestui sfânt locaş, ca de altfel şi istoria acestui sat, se află în stăpânirea umbrelor – legendă şi adevăr, mit şi realitate – documente istorice referitoare la construcţia şi la ctitorii acestei biserici fiind aproape inexistente.
Dintr-o succintă monografie a Parohiei Prisăcani, redactată la data de 10 iunie 1938, de către inginerul Vintilă AL. Maxinoiu, delegatul Mitropoliei din Iaşi, reiese că: „După legendele ce se mai păstrează, se spune că biserica din Moreni a fost zidită pe la anul 1750. Lămuriri amănunţite nu găsim însă, nici la oameni, nici în documente scrise...”, dar se crede că „mai înainte vreme ar fi existat o altă biserică, aşezată pe malul Prutului, la 3 km, în Cotul Terchiloaiei şi care s-ar fi risipit din cauza apelor Prutului; când şi cine ar fi ridicat această biserică nu se ştie. Se poate că atunci când moşia Moreni a fost închinată, prin hrisovul domnesc, Mănăstirii Cetăţuia, administraţia acestei mănăstiri ar fi ridicat această biserică pe malul Prutului, iar mai târziu, după ce s-a năruit, cu materialele adunate, să se ridice biserica de astăzi, împodobindu-se cu o catapeteasmă şi alte odoare rămase de la biserica veche, în acest caz ar corespunde anul înfiinţării şi am stabili anul 1750, pentru biserica de astăzi, şi anul 1636 pentru biserica veche, risipită.
Din cauza degradării bisericii acesteia, a fost necesară construcția unei noi biserici. După cum este menționat în fondul arhivistic al Mitropoliei Moldovei, în anul 1839 s-a început construcția unei noi biserici de vălătuci și lemn în satul Moreni, fiind folosite materiale de la biserica veche. Construcția bisericii a fost finalizată în anul 1840, noul lăcaș de cult fiind sfințit de arhiereul Meletie, preot paroh fiind Nicolae Constantinescu. Evidențele Ministerului Culturii indică anul 1830 ca an al construcției şi fiind inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004, având codul de clasificare IS-II-m-B-04206.
Descrierea arhitectonică
Biserica cu hramul Sfântul Nicolae are planul general în formă de cruce dreaptă, formată din pridvor închis, pronaos, naos şi altar. Turnul clopotniţei este situat în corpul bisericii deasupra pridvorului formând o unitate cu faţada. Corpul bisericii zidit din bârne şi lut pe temelie de piatră, pereţii în exterior drepţi şi căptuşiţi cu scânduri geluite şi vopsite, grosimea zidurilor 0,27 metri. Acoperişul este în formă de şarpantă acoperită cu tablă neagră vopsită în culoare verde.
Intrarea în pridvorul biserici se face prin partea de apus printr-o uşă de formă dreptunghiulară înaltă de 1,94 m şi lată de 1,08m. Accesul spre clopotniţă se face din pridvor prin partea dreaptă, pe o scară de lemn. Turnul clopotniţei are forma pătrată cu latura de 3 m şi este construit din lemn şi prevăzut în cele patru laturi cu patru deschideri drept ferestre şi adăposteşte două clopote, unul turnat la Şcoala de Meserii din Iaşi şi donat de obştea satului Moreni în anul 1928 şi altul, mai mic, donat în anul 1974.
Din pridvor print-o uşa de lemn de aceeaşi mărime şi formă ca la pridvor se pătrunde în pronaos, despărţit de naos printr-un perete cu o deschidere în mijloc de 3 m. Lumina pătrunde prin 2 ferestre de formă dreptunghiulară aşezate câte una pe părţi şi înalte de 1,22 m şi late de 0,80 m. Lungimea pronaosului şi a naosului împreună este de 9,35 m iar lăţimea de 5,60 m. În naos lumina pătrunde prin doua ferestre aşezate pe părţi, de aceeaşi formă şi mărime cu cele din pronaos.
Pereţii în interior sunt lipiţi cu lut şi văruiţi, iar plafonul este căptuşit cu scânduri în boltă longitudinală, în formă de leagăn sprijinindu-se pe pereţii bisericii. Biserica are pardoseala din lemn.
Despărţirea naosului de Altar se face printr-o catapeteasmă formată din trei rânduri de icoane. Altarul este în formă semicirculară şi are o adâncime de 4 m şi lăţimea de 6m. În faţă, spre răsărit se afla o fereastră dreptunghiulară înaltă de 0,85 m şi lată de 0,65m şi altă fereastră mai mică la proscomidiar înaltă de 0,65m şi lată de 0,40m. Plafonul altarului este boltit în formă de semisferă şi căptuşit tot cu scânduri.
Sculptura şi pictura
Biserica fiind construcţie simplă şi rudimentară este lipsită cu desăvârşire de elementele sculpturale atât în exterior cât şi în interior. Catapeteasma bisericii este aplicată pe lemn, uşile împărăteşti sculptate în ramuri şi frunze îmbinate între ele şi poleite. Catapeteasma bisericii prezintă un interes deosebit pentru vechimea şi factura picturilor. Nu se poate preciza vechimea, în orice caz catapeteasma este mult mai veche decât biserica şi este posibil să dateze din secolul al XVII – lea. Biserica este înzestrată şi cu doua iconostase din metal galben, unul cu icoana Mântuitorului şi unul cu icoana Maicii Domnului, donate în anul 2007 de Fam. Moscu Ioan, Liliana şi Alexandru, obişnuitul curpăn de fier montat în faţa altarului având imprimat anul 1894; strana arhierească, destul de simplu lucrată, 14 străni pentru credincioşi, sculptate în lemn donate tot în anul 2007 de enoriaşi, un policandru cu 12 becuri, donat în anul 2003 de catre Chirilă Şt. C-tin, toate aceste obiecte formează lucrările cu motive de artă. Picturi murale nu sunt. Câteva icoane vechi, probabil de la înfiinţarea bisericii, sau mai dinainte, nu se poate preciza, pentru că au fost reînnoite, pierzând cu aceasta însemnătatea.
Slujitorii bisericii Sf. Nicolae
Nu se ştie cine a păstorit la această biserică, de la înfiinţarea ei. Reconstituim tabloul preoţilor care au păstorit, după datele obţinute din scurta monografie făcută de Ing. Vintilă AL. Maxinoiu, în ordinea vechimii, şi anume: preotul Ion Loghin, preotul Ion Popa, preotul Nicolae Ionescu, preotul Ursu şi preotul Alexandru Gheorghiu; la data de 10 iunie 1938 era preot Leon Stăcescu, care păstorea şi Parohia Prisăcani. Ştim că până în anul 1942 biserica „Sf. Nicolae – Moreni era filie a Parohiei Prisăcani.
Parohia “Sf. Nicolae” – Moreni a luat fiinţă la data de 01.08.1942, iar primul preot paroh este Pr. Iustin Gaşpar, născut în com. Cepleniţa, jud. Iaşi la data de 24 septembrie 1915, este numit în postul de paroh la data de 01.09.1942. Părintele Iustin a păstorit parohia într-o perioadă de grele încercări, trecând împreună cu enoriaşii prin război, prin secetă şi prin foamete.
Totodată, chiar dacă vremurile erau grele, împreună cu epitopii, consiliul, comitetul şi cu toată suflarea parohiei au marcat istoria prin faptele lor bune.
Pe plan administrativ, la data de 24 iauarie 1943 s-a luat hotărârea de a se construi casa parohială, lucrările începând pe 30 mai 1943. Tot acum s-au construit şi anexele aferente: o fântână, un beci, un coşar şi o şură pentru vite. În anii 1947-1948 s-au întreprins lucrări de subzidire, reparaţii acoperiş şi vopsire a bisericii.
Pe plan social şi misionar, s-a constituit în anul 1946 un comitet de asistenţă în timpul secetei, oferindu-se hrană celor lipsiţi. A înfrumuseţat slujbele bisericeşti, organizând corul bisericii şi a organizat împreună cu ceilaţi preoţi întâmpinarea procesiunii cu moaştele Sf. Parascheva, din timpul secetei din Moldova .
După o perioadă de 9 ani de muncă, încununată şi de roade în această parohie, Pr. Iustin Gaşpar s-a transferat la data de 16 august 1951 la Parohia Buhalniţa, Hârlău, judeţul Iaşi.
Perioada de interimat sau suplinire, din data de 16 august până la 01 octombrie 1951, până la numirea Pr. Cicerone Stăcescu de la Parohia Slobozia – Ciurea, a fost asigurată de Pr. Leon Stăcescu, din Parohia Prisăcani.
În timpul păstoririi Părintelui Cicerone Stăcescu s-a pus în aplicare ordinul rezolutiv nr. 1392 din 15 februarie 1952 al Mitropoliei, prin care se stabilea delimitarea graniţelor celor două parohii vecine, Parohia Prisăcani şi Parohia Moreni. Astfel că „Parohia Moreni se întregeşte cu toţi enoriaşii care se găsesc pe ambele părţi ale drumului principal până la casa parohială din Prisăcani inclusiv Alexandru Sulă de pe partea dreaptă şi de pe partea stângă până la Gh. Grigoraş inclusiv”.
În anul 1954 s-au realizat lucrări de reparaţie la gardul bisericii şi al cimitirului, la şura parohiei, la beci, precum şi realizarea unor icoane praznicare ce lispseau pentru biserică. În anul 1955 s-au finalizat tencuirea şi mobilarea ultimei camere din casa parohială, precum şi lucrări de reparaţie la biserică: înlocuire tablă acoperiş, înlocuire a unei părţi din duşamea, vopsire exterior.
Spre sfârşitul anului 1959, la Parohia Moreni vine ca paroh Pr. Theodor Andronovici, originar din Basarabia, un om foarte gospodar, după cum a rămas în memoria colectivă a credincioşilor.
În anul 1968, Pr. Theodor se transferă, venind în funcţia de paroh Pr. Anatolie Mogoş, care are cea mai longevivă păstorie în acestă parohie, până în anul 2009. În această perioadă de păstorire, s-au făcut lucrări de reparare gard la cimitir, în anul 1969, apoi lucrările de electificare, mai întâi la casa parohială – în 1969, iar la biserică în anul 1971. S-au efectuat lucrări de întreţinere, reparaţie şi îngrijire a bisericii, iar în anul 1987 s-a înlocuit gardul de la biserică şi de la casa parohială, construindu-se pe cele două laturi dinspre drum gard din zid de carămidă, iar pe celelalte laturi din scandură. În această perioadă de 41 de ani biserica a fost înzestrată cu multe obiecte bisericeşti, veşminte preoţeşti şi icoane de tot felul. În anii 2000 Preasfintitul Episcop Vicar Calinic Botoşăneanu a făcut demersuri pentru construirea unei biserici noi, dar pentru că nu s-a găsit amplasamentul adecvat pentru această construcţie s-a renunţat.
În timpul primei jumătăţi a anului 2009, pe o perioadă de câteva luni, a suplinit în Parohia Moreni Pr. Bogdan Racu, angajat al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, fiind cel care a sfinţind locul pentru noua biserică, dealtfel şi supraveghind lucrările de săpare a fundaţie şi de turnare a radierului. În vara anului 2009, din data de 14 iunie, a fost numit paroh actualul preot Daniel Ţifui.
În decursul vremurilor, biserica Sf. Nicolae a fost reparată în mai multe rânduri. Astăzi biserica este bine întreţinută, împodobită cu mobilier şi veşminte noi, spre slava lui Dumnezeu şi spre cinstirea Sf Ierarh Nicolae.
Casa Parohială
Casa parohială este situată în partea de est a bisericii Sf. Nicolae, în curtea acesteia. Este clădită în anul 1943 din lut, în formă dreptunghiulară, cu două camere mari şi un paravan, ce are o bucătărie şi o magazie şi un antret. Toată lemnăria este din brad, iar acoperişul din ţiglă. În anul 1969 casa a fost electrificată. Până în anul 1995-1996 casa parohială a fost totdeauna locuită de preoţii slujitori ai bisericii, dar de atunci nu a mai fost locuită, astfel degradându-se, aflându-se într-o stare generală rea.
În toamna anului 2009, Consiliul Parohial, Comitetul Parohial şi alţi voluntari ai parohiei au reparat acoperişul, şi o parte din interiorul casei amenajând cele două camere din faţă (paravanul fiind foarte degradat), una din camere fiind folosită ca bibliotecă parohială, iar cealaltă ca sală de mese pentru diverse activităţi sociale, culturale şi filantriopice.
Din cauză amplasamentului bisericii noi – fiind chiar în apropierea casei parohiale – şi din cauza stării avansate de degradare a acestei case, Consiliul Parohial a recurs, în vara anului 2009, la amenajarea şi închirierea unui spaţiu de locuinţă pentru preotul paroh actual, de la Postolache N. C-tin, sperând ca în cel mai scurt timp posibil să se poată construi o nouă casa parohială pe alt amplasament decât casa veche parohială.
Cimitirul Parohiei
Cimitirul Parohiei Moreni este situat în vatra satului Moreni, în partea de nord-vest faţă de biserica Sf. Nicolae şi a luat fiinţă la anul 1864, până atunci înmormântările făcându-se în curtea bisericii. Cimitirul suprafaţa de 4785 m.p., fiind îngrădit pe latura dinspre şosea cu gard din stâlpi de beton cu plasa de sârmă, iar pe celelalte margini cu gard din sârmă ghimpată. Mare parte din mormintele de aici sunt îngrijite, crucile vopsite, mormintele curăţate, dar mai sunt şi morminte părăsite sau fară urmaşi, care abia se mai recunosc numele de pe cruci, iar locul mormântului aproape dispărut.
Proprietăţile Parohiei Moreni
. În trecut, Biserica Sf. Nicolae – Moreni a fost împroprietărită conform L. R. din anul 1864 cu 17 fălci, adică 24 ha şi 2800 mp, după cum reiese din Cartea de proprietate şi Fişa definitivă a proprietăţii Parohiei Prisăcani – Filia Moreni, din anul 1938, după cum urmează:
- Teren arabil – 0,3212 Ha
- Biserica cu locul – 0,9932 Ha
- Cimitir sat Moreni – 0,4785 Ha
- Livada – 2,4000 Ha
- Teren arabil la poarta Jităriei – 6,3841 Ha
- Teren arabil zis „colacul” – 0,6511 Ha
- Imaş – 4,8804 Ha
- Fânaţ – 7,0216 Ha
- Lozie - 1,1350 Ha ( la vremea aceea în litigiu cu N. I. Iacob)
Total general – 24,2651 Ha
Din anul 1949 s-au început demersurile şi încercările de a se ceda terenurile parohiei către Stat, astfel că în PV din data de 21 noiembrie 1949 s-a hotărât cedarea unei suprafeţe de 20,0722 Ha, rămânând în proprietatea bisericii doar 4,1929 Ha. Această hotărâre nu s-a pus în aplicare şi vedem că în data de 13 februarie 1950 Adunarea Parohială hotărăşte ca tot terenul bisericii să rămână în administrarea Consiliului Parohial. În data de 18 septembrie 1950 Consiliul Parohial hotărăşte ca terenul bisericii să fie repartizate loturi în folosinţă locuitorilor săraci. Astfel că se întocmeşte o listă cu locuitorii care vor primi aceste terenuri să le folosescă în mod gratuit. Data definitivă când terenurile parohiei vor fi preluate de Stat este 14 iulie 1951, când se întruneşte Comitetul executiv al Sfatului Popular, dimpreună cu o parte din Consiliul Parohial şi se semnează Procesul verbal de predare-primire către Sfatul Popular a suprafeţei totale de 19,25 Ha.
În prezent Parohia Moreni deţine în proprietate suprafaţa de 9,64 Ha, teren şi întreprinde toate demersurile legale pentru redobândirea întregii suprafeţe de teren ce i se cuvine de drept.
Activitatea Parohiei Moreni
Parohia Sf. Nicolae – Moreni îşi desfăşoară activitatea pe mai multe planuri:
În planul cultic sau liturgic, prin programul săptămânal al slujbelor de la Biserica „Sf. Nicolae”. În plan social şi misionar, s-au intensificat activităţile în parohia noastră. Astfel s-a început ora săptămânală de cateheză sau de explicare a învăţăturii de credinţă pentru tineri şi copii, denumită „Hristos împărtăşit copiilor”. În plan cultural, s-a reorganizat Biblioteca Parohială, aceasta fiind îmbogăţită cu câteva sute de cărţi donate de către domnul Ionel Moscu; începându-se astfel „Atelierul de Literatură”, în cadrul căruia copii vor prezenta săptămânal cărţile împrumutate şi citite.
Ca activitate practică, cu scop religios, s-a iniţiat „Atelierul de cruciuliţe şi metanii”, în cadrul căruia copiii învaţă să confecţioneze cruciuliţe şi metanii împletite dintr-un şnur special, având ca finalitate expoziţia acestora cu vânzare, „Atelierul de pictură de icoană”, în cadrul căruia tinerii şi copiii învăţă să picteze timp de câteva zile, sub îndrumarea pictorului Vasile Ţifui. Activitatea aceasta se finalizează cu expunearea de icoane în biserica parohiei.
O altă activitate cu scop duhovnicesc, educativ, totodată şi recreativ sunt pelerinajele denumit metaforic: „Drumeţie pe meleagurile Sfinţilor”, făcute în vacanţa mare la mănăstirile noastre creştin – ortodoxe.
În planul administrativ-gospodăresc, Consiliul parohial, Primăria, dimpreună cu toată adunarea parohială susţin lucrările pentru construirea bisericii noi, prin colecta lunară din cadrul parohiei, precum şi din alte parohii. Lucrările la construcţia bisericii noi s-au început în toamna anului 2008, sub binecuvântarea IPS Părinte Mitropolit Teofan şi sub directa îndrumare a PS Episcop Vicar Calinic Botoşăneanu, a PC Părinte Vicar Ionel Roată şi a PC Părinte Protopop Vilie Doroşincă, prin hotărârea Consiliului Parohial şi cu sprijinul Primariei Prisăcani, în frunte cu d-l primar C-tin Şt. Chirilă. Lucrările efective de escavaţie s-au început luna mai a anului 2009, iar sfârşitul anului 2009 s-a finalizat turnarea fundaţiei bisericii. Anul 2010 a fost rezervat pentru achiziţionarea materialelor necesare construcţiei, astfel că o mare parte din necesarul de cărămidă, precum şi cheresteaua pentru construcţia bisericii au fost achiziţionate.
În primăvara anului 2011, mai exact pe data de 7 martie, la începutul Postului Mare, s-au început lucrările de zidire .a bisericii noi, ajungându-se la înălţimea de 3 m. În anul 2012 s-au continuat lucrările, ajungându-se la înălţimea de 4,70 m.
Parohia Moreni are aproximativ 998 suflete, de la mic la mare şi aproximativ 340 case locuite.
În satul Moreni pe lângă creştini ortodocşi, mai sunt şi membri ai Cultului Baptist, statistic sunt 7 case şi aproximativ 25 membri.
Viaţa religioasă a locuitorilor Parohiei Moreni este una intensificată, acest lucru îl demonstrează atât ataşamentul faţă de Biserică, prin implicarea acestora în activităţile parohiei, cât şi prin mulţimea de Troiţe – locaşuri dedicate lui Dumnezeu – ridicate pe teritoriul parohiei în număr de cel putin 28 şi prin prezenţa enoriaşilor la sfintele slujbe bisericeşti.
Pr. Daniel ŢIFUI
Sat Moreni
